IACOB MATASARU
 
                                                                               Pastor  
                                      
                                      Emanuel Romanian Church of Raleigh
                                      4805 Dillard Dr. Raleigh, NC 27606
USA

POEZII


Iacob Matasaru
Recita poezia Cincizecimea
Puteti viziona video-ul mai jos






FARISEI SI CARTURARI

  
Pe drumuri lungi si prafuite
Cu mii de oameni imbulzite,
Se indreptau cu ochii-n vint
Evrei ai Neamului urlind.
 
Voiau sa-L prinda pe pamint
Sa-l vada-n chinuri pe Cel Sfint,
Pe Adevarul acestei lumii
Venind din Ceruri la strabuni.
 
Ei Il vazuse-n Temple Mari
Facind minuni si semne mari;
Dar Legea Sacra nu-i lasa
Spunind ca nu e Mesia.
 
Caci Mesia cel asteptat
Nu-i dintr-un oarecare sat,
El e un Eliberator
Venind sa scape al sau Popor.
 
Cel ce-a venit e un Profet
E un timplar din Nazaret,
Noi ii cunoastem Neamul Lui
E fiul timplarului.
 
Urlau cu totii si strigau
Cu ochii de demon Il priveau,
Vedeau in El ca-ntr-un dusman
Mai mare ca steagul Roman.
 
Dar Cel ce a venit din Cer
Umblind prin lume ca un Miel,
In timp ce cuiele-i bateau
Cununi de spini ii daruiau.
 
Acel ce apele-a creat
Otet si fiere i s-a dat;
Cu vocea Lui El a strigat
O, iarta-i ca nu stiu ce fac!
 
Farisei si carturarii
Imbracati in robe mari,
Voi ce fata va schimbati
Cind la Templu va aratati.
 
Vreti Poporul adunat
Sa vorbeasca de Sabat,
Voi vorbiti de lucruri Sfinte
Dar voi totii sinteti morminte.
 
Hainele ce va-nconjoara
Stema de odinioara,
Sint cadavre acoperite
De pacate greu lovite
 
Voi ce-n Ceruri nu intrati
Si pe altii nu-i lasati,
Voi ce vasu-l curatiti
Pe afara il sfintiti.
 
Inauntru e stricat
De al vostru aluat;
Voi morminte varuite
Inauntru putrezite!!
 
Voi, ieri Fii lui Avram
Azi, copii lui satan,
Ura-n voi e adunata
Declarati ca Avram e Tata.
 
Faptele care v-arata
Deavolul va este tata;
Caci Avram si Fii lui
Faceau voia Domnului.
 
Dumnezeu cind i-a vorbit
Sa i-a Fiul cel iubit ,
Avram n-a precupetit
Sus pe Munte a urcat.
 
Ochii nu si-a departat
De la Dumnezeul Sfint;
Cu credinta ce- o avea
El urca pe Moria.
 
Dumnezeu din departare
A vazut Credinta mare,
Cind cutitu se-n virti
Spre Isac pentru-al jertfi.
 
Glas puternic se-auzi,
Nu te-atinge, nu-l jertfi!!
Am vazut a ta Credinta,
Te numesc Biruitor,
Tatal Credinciosilor.!!
 
Am sa-ti dau mostenitori
Cit nisipul marilor,
Ati vazut a lui Credinta?
Domnul i-a dat Biruinta.
 
Dar voi toti v-ati impietrit
Semnele v-au ispitit,
Voi pe orb l-ati cercetat
Un pacat de neiertat.
 
Alti bolnavi la Scaldatoare
Au strigat in gura mare;
Domnul mi-a dat vindecare!!.
 
Bartimeu marturisea
Cantr-o zi din viata sa
Se-ntilni cu Mesia,
Ochii cind i s-au deschis.
 
Prima data ca un vis
Fata lui se lumina
Ca Isus il cerceta.
 
Ce semne sa mai vedeti?
Ce minuni din Cerul mare
Sa va schimbe-a voastra stare?
A fost ceas de cercetare
Pentru Neamul vostru mare.
 
Ati respins vocea Cea Sfinta
Ce v-a dat Apa din Stinca;
Ati ramas in impietrire
Pentru ziua de osindire.
Pietrele ce le calcati.
Vor fi martorii  insemnati.
 
Doamne ,da-ne a Ta Credinta
Sa ne schimbe-a noastre fiinte,
Cind Trimbita v-a suna
Si mortii vor invia.
 
Norii de martori vor zbura
Spre Imparatia Ta,
Vrem si noi cu ei odata
Sa primim a Ta rasplata.

Autor - Iacob Matasaru 
 

RUGACIUNEA

Binecuvintata-i calea
De-a vorbi cu-al meu Pastor,
Ce-mi deschide poarta mintii
Si se-ndreapta catre Tron.

Rugaciunea mea cu lacrimi
Si cu inima zdrobita,
Se indreapta si se duce
Printre stele si orbite.

Nu-i nimic ca s-o opreasca
Si s-ajunga sus in Cer;
Cu ferestrele deschise
S-a rugat si Daniel.

Rugaciunea-n toi de noapte
Lasa urme catre Cer,
Rugaciunea, Darnicia
Cheia portilor din Cer.

Ne rezolva vesnicia
Si de locul pregatit,
Ingerul cind se coboara
Lu-i Corneliu i-a vorbit.

Faptele si Rugaciunea
Au ajuns la Tronul Meu,
Pe genunchi te-atinge unda
Cind te rogi la Dumnezeu.

Rugaciunea diminetii
Semn de binecuvintare,
Reinoirea Bunatatii
Pentru noi si fiecare.

Rugaciunea-n Adunare
Unde vocile se-aduna,
Redeschide stavilaru
Pentru Ungerea Divina.

Rugaciunea arma Sfinta
Ce se lupta pentru noi,
Cind te simti infrint in lupta
Ea din nou iti da puteri.

Rugaciunea-i cheia Sfinta
Ce cu bani n-o poti avea;
Poti sa dai Argint si Aur
Poarta n-o poti descuia.

Rugaciune ingenunchiata
Eu cu tine catre Cer,
Tu m-ai mingaiat adesea
In infringeri si dureri.

Daca n-ai fi rugaciune
Cale catre Tatal Meu,
As ajunge ca o barca
Fara visle-n largul meu.

Ancora de generatii
Ce ne tii pe bratul tau,
Prin furtune si prin valuri
Noi purtam catargul tau.

Rugaciunea-i cheia Sfinta
Cheia Portilor de Har;
Cind striga nenorocitii
Mintuire au in dar.

Rugaciunea mamei mele
A strigat in nopti tirzii,
Lacrimile de durere
Indreptate spre copii.

Rugaciunea, Partasia
Poarta de margaritar,
Care inca sta deschisa
Ne conduce spre Altar.

Rugaciune taina Sfinta
Noi prin tine dainuim,
Pina-n Ziua cea mareata
Cind la Domnul o sa fim.

Autor- Pastor Iacob Matasaru





Noaptea Incercãrii

Cu fata si cu inima zdrobitã,
Ingenunchiati in noaptea nedoritã
Durerea negrei nopti venea spre noi
Si am primit-o in lacrime suvoi.

Cu ochii-nlãcrimati priveam spre fatã
Si-am inteles durerea-ndestinatã
Si-am inteles cã asta-i pentru noi
Sã ne dezlegi de tot ce e gunoi.

Doream atunci în clipe de-agonii
Sã plec si eu cu ea in vesnicii
Dar Mi-ai soptit din vesnicii
''Mai trbuie sa lucri pîna vii !"

Cu ochii atintiti spre galaxii
Doream Isuse Sfinte ca sã vii.
Un muritor tesut de mîna Ta
Avea nevoie de povata Ta.

În ceasul negrei zile asfintite
Priveam spre stele mari ....si neclintite
Privirile-mi erau neobosite
Si cãutam un prieten,ocupat printre orbite.

Dar Ti-ai ascuns atunci privirea
Lãsind sã Ti se împlineascã voia
Ca scumpa-i moartea pe pãmînt
A celor ce-au trãit dupã Cuvînt.

Am cãutat la oameni alinare
Dar au rãspuns cu vorbe reci si goi
Si am gãsit cã Sfintã alinare
E Duhul Sfînt ce l-ai lãsat în noi.

De-atunci noi tot privim în sus
Si-am înteles durerea lui Isus
Cã-n lumea asta plina de pãcat
A trebuit un Miel sacrificat.

Stiam cã dacã vrei trimiti un înger
Sã dai suflarea fetei înpoi
Dar Ti-ai ascuns o clipã arãtarea..
De-atunci durerile si rãnile-s în noi.

De-atunci în lacrime fierbinti
Nu se mai uscã ale noastre fiinti
Si-asteptãm mãreata zi
Cînd Domnul ne v-a izbãvi.

Si ne va duce-n cerul Lui
Alãturi de poporul Lui.
Si ne va duce-n vesnicii
Acolo unde-s bucurii.

Autor - Iacob Matasaru

 

 


ZESTREA

 
Înainte de-nălțare
și-a plăti prețul cel mare

când era între ai Săi,

a vorbit cu-nflăcărare 

să priceapă fiecare.

 

Am să plec de pe pământ

sus la Tatăl Meu cel Sfânt

voi să nu vă-ndepărtați

în Ierusalim să stați.

 

Acum sunteți întristați

unii chiar descurajați

am să vă trimet de sus

o putere de nespus.

 

Se vestise despre El

prin proorocul Ioeel

era zestrea sigilată

Duhul Sfânt putere dată.

 

Oameni cu înțelepciune !!!

zestrea nu-i o-ntinăciune

zestrea-i o comoară sfântă

o putere neânfrântă

ce e dată de Christos

pentru sfinți aicea jos.

 

Zestrea are o cheie sfântă

ce cu bani n-o poți avea

poți să dai argint și aur

lada n-o poți descuia.

 

Este-o zestre sigilată

de Christos de sus lăsată

pentru ziua de răpire

să întimpine pe Mire

acest sigil cu sânge sfânt

pecetluit jos pe pământ

de Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt. 

 

Acest sigil de nu îl ai,

vei sta la porți...dar nu în rai!

aceasta e o haină sfântă

primită-n dar pe-o cale strâmtă

pe care-o îmbraci la nuntă.

 

De nu o ai, nu ai izbândă

și vei vedea intrând la nuntă 

pe porti de aur oastea sfântă

cântând cu toți de bucurie

că au învins în bătălie.

 

De n-ai acest veșmânt de nuntă,

gândește-te ...c-a fost o nuntă

și-un prieten fară haina sfântă.

 

Privirea mirelui de-odată

se-oprește pe mulțimea toată

se-ndreaptă către un nuntaș

cu haine negre pătimaș

luați-l de la masa sfântă

și aruncați-l în osândă!

 

Dacă la noapte auzi strigare,

Ești gata de întâmpinare?

păstrează ce-ai primit odată,

și nu vei sta la judecată!

 

În lada zestrei tale

cândva a fost valoare

dar ai vândut-o într-o zi

pe lucruri trecătoare

când ai primit cadoul sfânt

cu pietre nestemate,

erai viteaz, un neânfrânt

biruitor în toate.

 

Privirile ți-erau în sus

și așteptai pe mire

acum candela ți s-a stins

și umbli în orbire!

 

Dacă-l ai pe Duhul Sfânt

asta-i zestrea pe pământ!

 

Poezie compusa de
Pastor Jacob Mătăsaru
Emanuel Romanian Church of Raleigh

Website Builder